- de vorba cu Tita Chiper -

A consemnat Andrei MANOLESCU

Sintem in permanenta bombardati de presa cu informatii calde, menite sa ne tina cu sufletul la gura, cu noutati de ultima ora, cu dezvaluiri, declaratii si interviuri, cu analize si speculatii privind evenimentele principale. Intr-un astfel de context, originalitatea gazetareasca e lucru rar. Profunzimea cercetarii, luminarea unor amanunte minore dar pline de semnificatii, descoperirea vietii si a vietilor concomitente aflate alaturi de fluxul informational principal, nu prisosesc in ziarele noastre. In ultima instanta e vorba si de talentul de a vedea dincolo de razele reflectoarelor, dincolo de momentul imediat si de a gasi bijuterii ascunse; de a reda ici colo, luciul unor pietre pretioase. Caci, de la asemenea luciri de amanunt se poate uneori reconstrui, in mod inductiv, o lume. O lume peste care s-a asternut praful. Tita Chiper se ocupa cu finete si perseverenta de aceasta rara indeletnicire jurnalistica.

Oameni si povesti

Ceea ce ma uimeste mereu la dvs. (si nu numai pe mine) este faptul ca pareti a cunoaste pe toata lumea. In redactie, cind se pronunta cite un nume, stiti aproape imediat despre cine-i vorba, ba mai mult, uneori aveti de spus si cite o poveste care caracterizeaza persoana respectiva. V-as intreba daca aveti o astfel de poveste si pentru Alexandru Ivasiuc?

Cunosc intr-adevar multa lume, iar raportul intre virsta si memorie, slava Domnului, e inca bun. Si mai este ceva care ma ajuta: un anumit simt al umorului, zic eu, care ma face sa iau lucrurile cu distanta necesara si sa fiu detasata fata de cei cu care stau de vorba, acordindu-le, bineinteles, in acelasi timp, tot creditul. Asta creeaza un climat bun pentru o conversatie. In ceea ce-l priveste pe Alexandru Ivasiuc, nu prea stiu ce intimplare sa gasesc din toate cele posibile... Totusi