Campania
Andrei PLESU
O sa uit, probabil, aproape tot. Trei senzatii vor supravietui insa in penumbra crescinda a memoriei mele:
1. Perplexitatea fata de cei care s-au inscris, fara sanse, in cursa prezidentiala si mai ales fata de obstinatia paranoiaca a independentilor.
2. Descumpanirea fata de vulgaritatea retoricii electorale a domnului Adrian Nastase. Rareori am vazut un om inteligent acceptind sa coboare atit de jos de dragul unei improbabile victorii.
3. Satisfactia stilistica dinaintea unei dezbateri Roman-Constantinescu, la care Ion Iliescu a refuzat sa participe. Competitia politica avea, cred, pentru intiia oara la noi, sunetul unei fragede amenitati.
Chiftelele si mesajele
Magdalena BOIANGIU
Schimbarile sint catastrofice daca nu-ti ramine un punct fix la valorile caruia sa te raportezi. Despre colegii mei nu stiu daca si cu cine voteaza si mi se pare ca e foarte bine asa. Nu sintem un partid, o grupa de soc, un nucleu, nici macar un cerc de prieteni. Pur si simplu un organism care functioneaza normal, chiar si in conditii anormale. In peripetiile lenes-scandaloase ale campaniei electorale, redactia a fost exact acel loc odihnitor, de unde puteai privi in voie miscarea browniana a aspirantilor la putere. Desi persoane stimabile au ocupat functii care nu prea stii la ce servesc - director de campanie, responsabil cu imaginea -, desi se spune ca s-au vinturat experti straini, zgomotul electoral s-a declansat mereu pe de laturi raportat la interesele si nevoile reale ale electoratului. E stenic in asemenea conditii sa stii ca "ai tai" se ocupa de impactul McDonald's asupra mentalitatilor autohtone, oricit de indignate ar fi spiritele militante: chifteaua exista, consumatorii la fel, ceea ce nu se poate afirma cu mina pe inima despre substanta mesajelor electorale. Mesaje care, dedesubtul aparentei e
