Filip FLORIAN
Petre Tudorache s-a lasat prada iubirii pentru Iliescu putin dupa ora sase, pe faleza pustie din Braila. Era, probabil, o dimineata rece, cu vint si soare crispat. Iar decorul trebuie sa fi fost compus din copaci cu frunze galbejite, pescarusi si ambarcatiuni diverse.
Scena de amor s-a consumat pe o banca. Tihnit, intr-un loc retras. Omul a scos din servieta 50 de buletine de vot, le-a deschis la pagina PDSR-ului si le-a aranjat in citeva teancuri. Alaturi a asezat doua tusiere. Pentru a savura clipa, si-a aprins, poate, o tigara sau a luat o gura de votca dintr-o sticla purtata in buzunar. Apoi, cit timp a stampilat cu tandrete cei trei trandafiri, Tudorache a trait splendidul sentiment ca poate face pipi pe istorie.
Chipul individului, asa cum a aparut el pe ecranele televizoarelor, este cel al unui invirtit de provincie, spritangiu si fara Dumnezeu. Ca presedinte al unei sectii de votare, Tudorache a fost coplesit, cu siguranta, de importanta propriei persoane, s-a simtit zmeu. Primele prognoze electorale si, mai ales, numararea voturilor acolo unde era stapin l-au buimacit. L-au jignit groaznic. I-au crescut pulsul si tensiunea. Tudorache n-a putut accepta ca deodata seful nu mai e sef, in primul rind pentru ca mintea lui nu reuseste sa conceapa o viata fara Iliescu, fara Vacaroiu si Nastase. Afacerile, relatiile, prestigiul lui in bloc si tifna cu care-si intimpina neamurile de la tara aveau legatura directa cu Pedesereu'. Iar Pedesereu', in dimineata aceea de 4 noiembrie, nu mai era, disparuse fusese trimis la plimbare. Atunci Petre Tudorache s-a grabit sa puna lucrurile la punct. S-a simtit dator sa o faca, chiar obligat. Injurindu-i de mama pe taranisti, a furat buletinele de vot, tusierele stampila. S-a hotarit sa le arate prostilor ca el e mai destept decit toti. Si a plecat sa faca dreptate pe malul Dunarii. @N
