Andrei PLESU
Ma tem ca opozitia va lua victoria de la 3 noiembrie ca pe o incununare, ca pe o incheiere a bataliei, cind ea nu poate fi decit temeiul unui inceput. Opozitia a cistigat dreptul de a guverna. Dar trebuie sa guverneze. Incununarea nu va veni decit la capatul celor patru ani de mandat.
Ma tem ca strategia "schimbarii" va fi constrinsa de imprejurari sa devina o cursa a supravietuirii. Mizeriile zilnice ar compromite, in acest caz, aspiratiile marilor programe si ar eroda euforia romantica a "adevaratei" reforme.
Ma tem ca formatiunile cistigatoare, mobilizate spre a dobindi, in sfirsit, victoria, nu vor reusi sa o gestioneze. Ca vor prefera sa recompenseze "munca politica" a activistilor fideli, refuzind sa identifice si sa valorifice competente reale, fie ele si fara merite de partid.
Ma tem de formula "oricum o sa fie mai bine!" Cred, dimpotriva, ca nu va fi mai bine decit daca va fi mai bine. Nu oricum. Cred, de asemenea, ca daca nu va fi mai bine, esential mai bine (si altfel mai bine), va fi mult mai rau, caci se va irosi o mare idee (ideea de opozitie) si o mare resursa: speranta.
Ma tem ca PDSR va fi mult mai "comunist" in opozitie, unde va beneficia de protectia principiilor democratice, decit a fost la guvernare, unde era constrins de exigentele unor organisme internationale. Sint semne ca noii opozanti nu vor avea prejudecati in materie de mijloace: par pregatiti pentru orice machiaverlicuri, pentru orice ignominie.
Ma tem ca, dintre candidatii la postul de prim-ministru, nu va fi selectionat Victor Ciorbea, singurul care pare pregatit sa faca fata onorabil unui asemenea cosmar.
Ma tem ca, invingator sau nu, Ion Iliescu va evolua prost. Am sustinut mereu, cu riscul de a ma face suspect si de a-mi pierde prietenii, ca demonizarea lui a fost exagerata si contra-productiva. Dar l-am vazut, acum, l