Radu COSASU
Descoperita de ajuns de tirziu - intre primul si al doilea tur al alegerilor - vestea despre existenta "oppo"-ului are toate sansele sa fie dintre acelea care ne ramin, dincolo de campaniile electorale al caror sens se dezvaluie cu adevarat la urma urmei, printr-un ris nervos. La cite anxietati civile m-au incercat urmarind lupta pentru Presedintie, Senat si Camera (niciodata ultima), stirea aceasta a fost singura care, de nu m-a inseninat total, mi-a dat un echilibru, o usurare ca dupa un "et maintenant...?" pisalog, pe scurt: o idee. Si inca o idee buna. Bogata. Plina de perspective. Deloc demagogica. Simpatica. Simpatica foc. In sfirsit, comoda. Cite idei simpatice si comode iti poate lasa o campanie electorala in care nu ti s-a promis decit armonie si schizofrenie, drob de sare in spinare si maniheism in oportunism?
Pentru cei care inca n-o stiu sau n-au remarcat-o (doar "Evenimentul zilei" i-a dat un spatiu larg, pe masura, desi nu in prima pagina, unde i-ar fi fost locul), ideea "oppo", la fel de expresiva ca prescurtarea ei din "opposition research" ("Ancheta asupra adversarului"), este experimentata de vreo 9 ani in SUA: e o specializare a unor agentii de publicitate electorala care pun pe piata, cu adevar sau nu, n-are importanta, fapte cit mai negative din trecutul candidatilor in alegerile legislative; formula ar fi: pe bune sau pe nebune - cit mai multe rele despre adversar. In '90, daca erau 20, acum au ajuns la 60, cu o cifra de afaceri intre 25 si 50 de milioane de dolari.
Oficial, moral, elegant, toata lumea buna se declara impotriva lui "oppo", dar, simultan, toti stiu ca fara specialisti in acest domeniu al negativului nu se poate candida si razbi; precum prostitutia legalizata in bordeluri, scandalizind doar ipocritii, tot astfel birfa, turnatoria, denigrarea, dezonorarea devin profesiuni, cu salariu, cu
