Galerie de portrete
Stimate domnule profesor, care a fost primul universitar pe care l-ati intilnit?
Mihai Pop: Nu eram inca student atunci, eram elev, in vacanta, in sat la Apsa de Jos. Venise Ovid Densusianu si l-am insotit, facea cercetari de folclor. Tata era preot in Apsa de Jos, bunicul - tot popa - slujea intr-o comuna vecina, Apsa de Mijloc, dincolo de Tisa. Atunci satele noastre erau in Cehoslovacia, acum sint in Ucraina subcarpatica. Asezari romanesti - ca si Slatina, Biserica-Alba si Apsa de Sus. Le-am mai colindat o data, in alta vacanta, si cu Tache Papahagi, care a si scris o lucrare "Graiul si folclorul Maramuresului", pe baza cercetarilor facute in regiune. Umblam amindoi prin sate si ma gindeam ca si eu as putea face asa ceva si mi-ar placea. Intilnirile cu cei doi profesori au insemnat primele mele legaturi cu "folclorul stiintific", cu modul de a-l studia cum trebuie. M-am hotarit atunci ca facultatea o voi face la Bucuresti.
De ce nu la Cluj?
Ne unisem doar, de ce sa fi ales neaparat Clujul? Mie, la virsta de atunci, Clujul mi se parea provincial. Am avut multi prieteni care s-au dus acolo, la Drept cei mai multi, la "jura", cum i se spunea. Dar au venit multi si la Bucuresti: un var mai indepartat al meu, baiatul directorului ocnelor de sare din Maramures a mers la politehnica; cred ca el a fost primul politehnist din zona noastra cu studii in Bucuresti. Cind am venit eu la Universitate, profesori erau Iorga, batrinul Ion Bianu, Parvan, Densusianu, Radulescu-Motru, Dimitrie Gusti. L-am regasit si pe Tache Papahagi. Am apucat chiar un schimb de generatii: cursul de literatura romana l-am inceput cu Bianu, care era la Biblioteca Academiei. Cind s-a pensionat, cursul lui l-a luat Iorga, seria mea cu el a terminat. L-am avut profesor si pe Mihalache Dragomirescu, foarte placut la prima vedere, venea multa lume la
