Mihai-Razvan UNGUREANU
Daca ati mai fost la Londra si v-ati putut strecura prin multimea de turisti care se indeasa sa vada mormintele regale din Westminster Abbey, cu siguranta ati trecut si pe linga "Piatra destinului" (The Stone of Scone). Ochii curiosilor cauta, de obicei, lespezile funerare si ramin aproape indiferenti la bucata de stinca aruncata ca din intimplare intr-un colt sumbru al criptei. O legenda celta spune ca pe bolovanul care cintareste 336 de livre si are o lungime de 26 de inci s-a odihnit Iacov, cind a ajuns in Tara Sfinta. O alta poveste potriveste piatra la picioarele scarii pe care s-a urcat Iacov in Rai. Drumul ei, din Palestina in Scotia, a durat cam o mie sase sute de ani. Prin secolul VII i.Hr., piatra ajunge in Irlanda, iar cind celtii irlandezi au invadat insula (secolul IX d.Hr.), scotienii i-au gasit adapost la ei acasa. Kenneth I a dus-o temporar la Scone, cetatea sa de scaun in vremea atacurilor normande asupra Scotiei. De atunci incoace, the Stone of Scone a reprezentat jiltul incoronarii tuturor regilor scoti, pina cind Edward I, rege al Angliei si invingator singeros al vecinilor din Nord, a luat-o la Londra in 1296. "A luat-o" este un fel rezumat de a descrie triumful celui poreclit - prin parafraza la supranumele lui Attila - Hammer of the Scots ("ciocanul scotienilor"). Sarbatorile victoriei au durat luni, iar Edward s-a incoronat, demonstrativ, a doua oara si, cu acest prilej, a asezat piatra sub tronul regal. Punindu-si coroana Angliei pe crestet si rezemindu-se pe "Piatra Destinului", monarhul personifica istoria ireductibila, definitiva a legaturii dintre invingator si invins. Acolo, sub tron, the Stone of Scone a ramas sapte sute de ani; tot acolo s-a aflat si in 1953, cind Elizabeta II a devenit regina.
Pe 14 noiembrie insa, piatra a fost scoasa din locul sacru unde fusese depusa inca de la 1308 si a
