Magdalena BOIANGIU
Unii telespectatori ai profesionistului Bernard Pivot - in special cei care scriu cronici de televiziune - au fost indignati cu eleganta, de prezenta simultana pe micul ecran a unui celebru disident chinez care a stat 20 de ani in puscarie si lagare de reeducare si a unui scriitor, analist politic din Franta, Alain Peyrefitte. Acesta din urma i-a aparat pe prietenii sai de la Beijing, lideri ai Partidului Comunist, sustinind ca dictatura pe care acestia o exercita nu este atit de ingrozitoare si, de altfel, "sufletul chinez" nu tinjeste dupa democratie. Ca si cum Harry Wu, supravietuitorul tratamentului atroce descris in cartile sale, este un fel de excrescenta perversa a sufletului chinez care in citeva decenii a lasat sa infloreasca toate florile, apoi a facut revolutia culturala, i-a adorat pe camarazii lui Mao, apoi i-a detestat si condamnat pe aceiasi (inclusiv pe sotia marelui timonier), in sfirsit a raspuns cu maximum de pasionalitate si devotament, ba uneori si cu imaginatie, tuturor cotiturilor politicii chineze; pentru el democratia este un medicament contraindicat.
Ca si in anii '30, cind performantele cincinalelor staliniste compensau in ochii intelectualilor europeni caracterul evident contrafacut al proceselor publice, acum performantele economice ale Chinei o recomanda ca pe un partener de tratative valabil in sistemul economiei globale.
Analisti mai putin complezenti decit Alain Peyrefitte arata, pe buna dreptate, continuitatea indicilor economici de crestere, ritmul in care marile orase ale Chinei isi dezvolta infrastructurile adecvate pietei libere, cresterea nivelului de trai (pe care ei o banuiesc a fi generala), modalitatile pasnice in care populatia saraca accepta faramiturile de la masa noilor bogati. Liderul Partidului Comunist Chinez, initiatorul reformei, acum fara nici o functie oficiala, este de