Radu COSASU

In iulie '41, - la o luna dupa declansarea razboiului si a pogromului de la Iasi - Alexandru Rosetti ii da lui Mihail Sebastian, epurat de 10 luni din Fundatie "ca evreu", spalturile articolului care analizeaza creatia acestuia in "Istoria literaturii..." a lui G.Calinescu care urma sa apara la sfirsitul anului. Lectura si reactia - asa cum le consemneaza "Jurnalul" - sint dintr-acelea decisive pentru un caracter, "de destin" pentru un talent. Romanul literaturii romane nu cred ca mai cunoaste o asemenea scena de taina, suferinta si pudoare intelectuala; o transcriu cu o voluptate speciala:

"17 iulie. Am citit ieri in corecturi (date de Rosetti) pagina dedicata mie in "Istoria literaturii" a lui Calinescu. E probabil cel mai sever lucru ce s-a scris impotriva mea. Nici un talent artistic, nici o aptitudine de scriitor. Cu prima observatie incepe, cu ultima termina. Am fost agasat, dar nu mai mult. E plictisitor sa se afle o asemenea pagina intr-o istorie literara, care prin caracterul ei monumental este un fapt irevocabil. O asemenea carte de 1000 de pagini in quarto se scrie o data la 30-40 de ani. Trebuie deci sa asteptam 4 decenii pentru ca sa obtinem o rectificare. Dar, dupa prima iritare, lucrul a incetat sa-mi mai para important. Cel mult siciitor. Nu pot lua in serios astazi plictiselile sau chiar dramele literare. Il s'agit de vivre. Moartea e posibila in fiecare zi, in fiecare ceas. Ceea ce s-a petrecut la Iasi (si inca nu ma pot decide sa scriu aici tot ce am aflat intre timp) se poate oricind repeta aici. Si atunci? "Cariera" mea de scriitor nu m-a obsedat niciodata: acum nici nu ma intereseaza. Voi mai fi scriitor dupa razboi? Voi mai putea? Ma voi lecui vreodata de atita dezgust acumulat in acesti groaznici, bestiali ani?"

Sint aici - "lucrind" cu cea mai atenta si sincera delicatete, oximoron impus de text - citeva