Andrei PLESU
Dupa alegeri, in tabara celor care vreme de sapte ani au sustinut opozitia, au inceput sa se auda voci critice. Vechii apologeti se mira si incep sa admonesteze. Ca si cum, dintr-odata, ar fi descoperit ca Raiul e plin de lacune, ca printre vechii combatanti anti-iliescisti nu sint numai ingeri, ci si oameni obisnuiti, cu metehne obisnuite: unii mai prosti, unii mai destepti, unii mai inocenti, altii mai smecheri, unii mai buni, altii mai rai. Cutare e gata sa negocieze si ceea ce nu e de negociat, cutare e prea disponibil fata de spiritul de gasca, cutare uita ce a promis, cutare inlocuieste criteriul competentei cu mici calcule de partid sau de familie etc. In ce ma priveste, nu ma simt tulburat de asemenea imprejurari. N-am votat pentru desavirsire, ci pentru ameliorare. Si, pina acum, nu regret votul pe care l-am dat. N-am crezut niciodata - si mi s-a reprosat acest lucru! - ca tabara fostilor opozanti e imaculata. Se vedea, de altfel, cu ochiul liber ca unii sint necinstiti, altii ineficienti, demagogi sau mediocri. Nu mi-am confectionat iluzii nemasurate si tocmai de aceea voi fi foarte greu de dezamagit. Daca am de facut reprosuri, ele ii privesc mai curind pe cei care, adepti fanatici pina mai ieri, au devenit peste noapte monumente de indispozitie cirtitoare. Nu e vina nimanui ca pina la alegerile din noiembrie ei au socotit de cuviinta sa idolatrizeze opozitia. Daca ani de-a rindul te-ai sugestionat ca oaia e capra, n-ai dreptul, cind realitatea te contrazice, sa te superi pe oaie.
Intrebarea care se pune este in ce masura situatia de acum putea fi mai buna. Cum s-ar fi putut evita "accidentele" de parcurs survenite, in perimetrul puterii, dupa proaspata ei victorie? Din nou, reprosul meu ii vizeaza pe militantii radicali ai vechilor opozanti. Cistigatorii alegerilor - si presa care le-a stat alaturi - au avut la dispozitie
