- dialog cu profesorul Vladimir Tismaneanu -

Am putea observa - si nu fara dreptate, adesea - ca prea marea ingrijorare fata de modul cum este receptata imaginea Romaniei in lume, de care par sa fie mereu stapiniti unii dintre noi, nu este atit o dovada de iubire cit efectul unei viziuni sumbre asupra vietii. De-ar crede in progresul nostru posibil ar fi mai destinsi. Dar cerind lumii sa ne vada doar intr-o reflectare magulitoare, ca incremeniti zi si noapte intr-o oglinda de bal, ei par convinsi ca n-avem mult viitor; de vreme ce destul de curind vom fi destinati neantului sa lasam macar o ultima impresie frumoasa. Este aceasta preocupare intensa pentru imagine una proprie doar noua? Cum stim sa promovam valorile autohtone in comparatie cu altii? Ce imagine avem, la rindul nostru, despre restul lumii?

Aflat intr-o scurta vizita la Bucuresti, la lansarea versiunii romanesti a volumului sau "Reinventarea politicului", aparut la New-York in 1992, intr-o prima editie, profesorul Vladimir Tismaneanu a raspuns citorva intrebari legate de tema numarului actual al revistei noastre.

Obsesia estica

Stimate Vladimir Tismaneanu, n-a trecut prea mult timp de cind ni se spunea ca imaginea Romaniei a cistigat un imens prestigiu in lume datorita vizitelor facute de perechea conducatoare si editarii "operelor" "pe toate meridianele si paralelele globului". Dupa Revolutie ne-am confruntat cu opinii nu totdeauna favorabile, fata de care nu eram pregatiti. Sintem, oare, mai putin abili in promovarea imaginii noastre decit inainte? Sintem mai neintelesi de comunitatea internationala decit pe timpul dictaturii?

Vladimir Tismaneanu: Noi am fost infantilizati in timpul comunismului, in comparatie cu o societate normala. Datorita acestei modificari realizate in planul spiritului, al psihologiei - am vrea sa fim mereu iubiti, niciodata contrariati. Am vrea