Aurelian CRAIUTU

In chiar ziua alegerilor parlamentare si prezidentiale din Romania, prestigiosul si influentul ziar New York Times publica in paginile sale un articol despre Romania cu un titlu semnificativ: "Romanii merg la vot, dar schimbarea nu e probabila" (NYT, 3 noiembrie 1996). Autoarea acestui articol (de trista amintire), Jane Perlez, reusise performanta de a mentiona doar numele candidatului principal (si favorit la acea ora peste Ocean), Ion Iliescu, omitind pur si simplu sa aminteasca cine erau contracandidatii fostului presedinte si ce reprezentau ei. Victoria lui Iliescu era data ca fiind probabila, iar Romania era prezentata ca o tara unde nimic esential nu se putea schimba pe termen scurt.

Impreuna cu citiva prieteni, am trimis ziarului o scrisoare de protest in care ne exprimam surpriza pentru titlul nefericit si indignarea ca numele celui care avea sa devina noul presedinte al Romaniei fusese complet omis din articolul semnat de Jane Perlez. Asteptarile noastre n-au fost "inselate": din motive necunoscute, scrisoarea noastra a ramas nepublicata. Ceea ce ne-a indignat peste masura in articolul din New York Times a fost nu atit imaginea Romaniei care era prezentata in obisnuitele - si, in parte, justificatele - culori negre. De asemenea, nu am banuit nici o clipa ca jurnalista americana ar avea intentii ascunse sau perverse la adresa Romaniei. Ne-a suparat mai mult decit orice lipsa de profesionalism a autoarei care, bazindu-se pe o informatie limitata si pe o cunoastere superficiala a realitatii romanesti, tragea concluzii definitive despre o situatie politica care avea sa se schimbe radical in doar 24 ore. Dupa cum ne-a durut faptul ca, dupa ce se remarcase printr-o spectaculoasa absenta in paginile influentei publicatii, Romania aparea intr-un sfirsit in aceleasi culori cernite al caror mesaj era simplu: nimic nu se poate schi