J.A. SEROUSSI, Presedintele Asociatiei Investitorilor Straini din Romania

In februarie 1965, dl. Seroussi sosea pentru prima oara in "insula de latinitate din Balcani", ca reprezentant al unei firme canadiene dornice sa stabileasca relatii comerciale cu Romania. Dupa ani multi de lucru cu parteneri romani, va deveni unul dintre primii oameni de afaceri straini increzatori in posibilitatea de a investi si de a cistiga aici: in aprilie 1990 (epoca teribil de agitata, cu guvernanti care se fereau sa pronunte cuvintele "proprietate privata" si cu multimi care strigau pline de pasiune pe strazi ca nu-si vind tara), J.A. Seroussi demareaza prima sa afacere. Astazi, el conduce cinci companii (doua in Odorheiul Secuiesc - celelalte in Calarasi, Botosani si Bucuresti); are 6.000 de salariati; ei produc in principal confectii si in principal (90%) pentru export... Ideea de a fonda o asociatie a investitorilor straini a aparut si ea destul de curind. Asociatia (AISR) dorea sa ofere investitorilor si guvernului posibilitatea de a se cunoaste reciproc, de a identifica dificultatile si de a le rezolva pe calea "compromisului fericit". Obiectiv simplu si practic, dar, vai!, greu de pus in practica: paisprezece pagini, continind punctul de vedere al celor 43 de investitori-membri AISR fata de legile ce reglementeaza regimul investitiilor straine in frumoasa noastra patrie, au fost expediate, cu mult timp in urma, tuturor institutiilor autohtone presupuse a fi interesate. Urmarea? Nici una. Nimeni n-a raspuns vreodata... Discutia de mai jos am purtat-o in engleza, insa cuvintele "banut", "miine... poimiine...luni de zile..." sau "nu vorba! sa facem!" au fost rostite de interlocutorul meu in romaneste, cu un ton de exasperare - ce-i drept, bonoma.

Cum arata imaginea "curenta" a Romaniei pentru strainul obisnuit?

Din nefericire, majoritatea celor dinafara n-au