Razvan RADULESCU
M-am gindit foarte serios daca raul pe care, grosier spus, "mentalitatea romantica" l-a facut muzicii (celor care-o compun, o interpreteaza, o analizeaza, o teoretizeaza, o pun in scena, sau doar o asculta) poate fi cuprins in jumatate de pagina de revista. Din nenorocire, spatiul este insuficient, fie ca vrei sa enumeri relele superficial, fie ca vrei sa infierezi citeva dintre ele. Este mult mai eficient sa ilustrezi cauzele prime si efectele secundare ale acestui fenomen cu o istorioara picanta.
Mitologii romantice
Romanticii au inventat, in euforia institutionalizarii eului si cu iresponsabilitatea celor care se dau un montagne russe, ruina rigorii, placerea explicatiilor totalizatoare, ideea complotului universal, semodoctismul (desfid pe oricine sa gaseasca un singur semidoct in secolul al saptesprezecelea), culegerile de vorbe memorabile, cultul posteritatii si onorurile post-mortem (gasiti un compozitor preocupat de parerea posteritatii inainte de revolutia franceza), turnul de fildes, artistul de neconceput ca bun familist, familistul de neconceput ca bun artist, sufletul turmentat (sau framintat), spiritul slav, umorul ceh, intoleranta sirbeasca, neamtul tehnic, dar mincator de cirnati, a incurajat mediocritatea si a consacrat ocupatia de compilator; chiar daca toate acestea au fost la inceput pure inventii, doua sute de ani de practica neintrerupta au sfirsit prin a le consacra ca normalitati. Tot romanticii au inventat prefigurarea, numita si anuntare (in cazul in care acest termen nu spune nimic, urmatorul exemplu poate fi folositor: "In simfonia nr. 40, Mozart prefigureaza/ anunta deja tumultul sufletesc din simfoniile lui Beethoven"- V.Weinberg, Mozart, monografie). In directa legatura cu prefigurarea, romanticii inventeaza progresul in arta. Am incercat adeseori sa-mi explic originea acestei aberatii majore
