Elena STEFOI
Cu mici intreruperi intimplatoare, viata noastra politica a fost, din 1997 incoace, un lung sir de scandaluri, rupturi, provocari, manevre si conflicte. Intre coalitiile parlamentare sau in cadrul aceluiasi partid, intre presedintie si o parte a guvernului, intre personalitati din aceeasi tabara ori complici din tabere adverse s-au iscat periodic certuri furtunoase si pagubitoare, dusmanii fatise, nori de razbunare. Vedetele culturale, sindicatele, asociatiile de tot felul si chiar presa nationala au fost folosite de multe ori pentru a atita spiritele si pentru a transforma spatiul dezbaterilor publice intr-o arena de bilci. "In numele democratiei", al "moralitatii" sau al "valorilor neamului" am avut parte de procese de intentie si de valuri de intoleranta, de violente si dispret pentru opinia de sens opus, de calomnii, isterie colectiva, orgolii ranite.
In tot acest timp, raul din jurul nostru ne-a aparat de catastrofa fara ca noi sa ne dam prea bine seama cum s-au intors in favoarea noastra anii in care-i invidiam pe iugoslavi pentru libertatea "in stil occidental", pe bulgari pentru programele televizate, pe albanezi pentru ca ne intreceau in statisticile reformei dupa caderea dictaturii. Alternanta la putere n-a fost o minune, cum le place unora sa creada, si nici un merit exclusiv al candidatilor opozitiei in lupta lor cu "hidra iliesciana". Ea ramine, pe de o parte, rodul schimbarii mentalitatilor in deplina libertate de gindire si de exprimare, si, pe de alta parte, rezultatul firesc al "trezirii" unor grupuri de profesionisti in stocarea, vehicularea sau colportarea dosarelor cu informatii. Toate segmentele si toti factorii "responsabili" au primit, chiar daca le e greu s-o recunoasca, un nesperat ajutor si un imbold reformist chiar prin "exemplul vecinilor": populatia s-a lecuit indeajuns de repede de nationalis
