- interviu cu Dl.Gabriel GAFITA, secretar de stat in Ministerul Afacerilor Externe -

Arta lipsei de ostentatie

Cind ati intrat in diplomatie?

In octombrie 1991.

Cum s-a petrecut intrarea Dvs. in meseria de diplomat si cum a decurs, de atunci, cariera Dvs.?

Apropierea mea de Ministerul Afacerilor Externe s-a produs in doua etape distincte, la o distanta de circa un an si jumatate intre ele. Pe 15 ianuarie 1990 am facut o cerere de intrare in MAE, socotind ca faptul ca vorbeam trei limbi straine si ma descurcam in inca alte citeva, faptul ca aveam o anumita experienta in ceea ce priveste minoritatile nationale (dupa ce lucrasem timp de treisprezece ani la Editura Kriterion), faptul ca veneam cu un bagaj literar (trei carti publicate pina in 1980, apoi alte doua refuzate de cenzura intre 1980 si 1989, plus un numar considerabil de traduceri), faptul ca nu fusesem membru PCR, am considerat, asadar, ca toate acestea pot fi niste calitati care ar merita valorificate in cadrul MAE. In haosul de atunci, probabil ca cererea mea s-a pierdut. In luna septembrie a aceluiasi an, am intrat la Consiliul pentru Reforma, ca expert in chestiunile minoritatilor. Pe atunci, si MAE, si Consiliul pentru Reforma se aflau, ambele, in cladirea din Piata Victoriei. Cunoscindu-l foarte bine pe Adrian Dohotaru, acesta mi-a propus sa intru in Ministerul de Externe. De-abia venisem, insa, la Consiliul pentru Reforma, si mi s-ar fi parut neserios sa ma transfer imediat. I-am spus lui Adrian Dohotaru ca ma voi muta in MAE cind va cadea guvernul. Zis si facut. Gluma aceasta s-a transformat, insa, in realitate: un an mai tirziu, la sfirsitul lui septembrie 1991, guvernul Roman a cazut, in urma binecunoscutei mineriade, astfel ca in octombrie 1991 am intrat in MAE. De fapt, colaborarea cu acest minister incepuse inca din vara acelui an, cind, intr-o delegatie