Gabriela COMAN, Valentina DEACU, Stephanie MAHIEU,
Ozana OANCEA, Adriana OPRESCU
Vecinatatea pe hirtie si pe strada
In Cristian, primul statut al unui Nachbarschaft dateaza din anul 1778, dar noi le-am consultat in special pe cele ale unor vecinatati romanesti din anii 1839, 1950, 1980. Aceste statute prevedeau norme amanuntite de buna convietuire, cooperare si intrajutorare: in cazul construirii de case, suri, acoperisuri sau in caz de boala, cind toti membrii erau obligati sa munceasca pamintul celui aflat in necaz. Nerespectarea regulilor atragea dupa sine atit sanctiuni materiale - amenzi - cit si morale - "Daca nu respectai, te tipa de laturi si daca te tipa de laturi nu se uita nimeni la tine" (H.B., sas). De-a lungul timpului, functiile vecinatatilor s-au redus, astfel incit astazi ele sint legate mai mult de inmormintare: "vecinatatea doar la inmormintari se tine; la nunta, doar pe cine chemi" (M.R., romanca veche).
Desi pentru a reuni vecinatatea la o inmormintare nu este necesara interventia bisericii, inca se mai observa o relatie strinsa intre vecinatatea saseasca si aceasta: "Biserica ne conduce practic. Acolo la biserica eram totuna" (H.B., sas): ; "Primaria, nu! Primaria n-are nimic cu vecinatatea. Erau relatii numai la biserica. Ea ne-a tinut strins pe toti" (M.K., sasoaica). In cazul vatasiilor (vecinatatile romanesti), situatia era inversa: relatia cu primaria era favorizata si chiar dezvoltata; administratia se folosea de conducerea vecinatatilor pentru a transmite mesaje importante sau pentru a repartiza unele munci comunale.
Vecinatatile erau organizate pe strazi; fiecare familie era inclusa in vecinatatea corespunzatoare strazii pe care locuia. Daca strada era mai lunga, se formau doua vecinatati. Plecarea masiva a sasilor in Germania, dupa 1990, si dezmembrarea comunitatii au antrenat modificari in mo
