Mona STAMATOPOL
Ajuns intr-un spatiu ce imita perfect conditiile lui obisnuite de viata, personajul povestirii lui Borges "Un teolog in moarte" nu-si da seama ca a murit... El continua sa scrie cu inversunare despre mintuire, devalorizind, insa, in acelasi timp, mila. Nefericitul nu stie ca-n felul acesta se osindeste singur, iar in momentul in care observa ca lucrurile din jurul lui incep sa se estompeze, topindu-se in neant, incearca sa scrie un elogiu al milei - pentru a se salva. Dar tot ce scria - a doua zi disparea si asta pentru ca nu credea in cuvintele asternute pe hirtie. Teologul nu intelesese un lucru extrem de simplu: doar credinta si mila autentice sint cele ce definesc un adevarat crestin.
Ritualurile apelului la mila...
Privind in jur vedem ca, practic, sintem inconjurati de variate manifestari ale milei si ca oamenii reactioneaza diferit in fata asaltului de apeluri la milostenie. Obisnuiti cu imaginea cersetorilor de pe drumurile noastre de toate zilele, ni se pare firesc ca, in fata unei versiuni modificate a acestui tablou - aceea pe care ne-o ofera orasele lumii moderne, occidentale, sa incepem sa ne punem intrebari. Oricine poate observa ca modul in care se cere de pomana "acolo" e diferit de cel pe care il stim noi, ceea ce ne duce cu gindul la valori si mentalitati specifice unei anumite societati - ce obliga individul la modelarea propriului comportament.
...la "noi"
Aici sintem obisnuiti cu numerosii copii ai strazii, purtind zdrentele si mizeria pe care singurul lor camin (strada sau metroul) le ofera ca pe o emblema a propriei conditii cu care s-au identificat. Ei vin si ti se agata de haine, incearca sa te "mingiie", cu ochii lasati in jos, rugatori, punindu-se astfel intr-o pozitie de inferioritate - in care oricum se afla, fiind copii! Totusi, viata la gurile metroului - o viat
