Neagu DJUVARA
Atita s-a vorbit de Balcani, de mentalitate balcanica, ba si de "balcanizare" ca am ajuns sa credem ca sud-estul Europei s-a numit asa de totdeauna, ca a avut intotdeauna aceasta configuratie si ca in jurul termenilor s-a tesut dintotdeauna acest halou turbure care le strica imaginea, incarcindu-le cu intelesuri vag peiorative.
In realitate, termenul de "peninsula balcanica" e oarecum recent, inventat in veacul trecut de un geograf (cred german) care preluind termenul turcesc de munte, balkan, ce se dadea curent unei parti a Hemus-ului bulgaresc, l-a extins intregii peninsule, pina la cele patru degete ale Peloponezului, la sud. Dar la nord? Aici e gilceava intre geografi: daca sint in general de acord pentru a "ancora" peninsula la nord-vest in Istria, in schimb, inspre rasarit, unii ar vrea sa "traga linia" cit mai oblic catre sud-est, taind in doua Croatia si Serbia, urmind apoi linia Dunarii si lasind in afara toata Romania. (Uf! rasuflam usurati: nu sintem balcanici!) Altii, afurisitii, vor sa traga linia de-a lungul paralelei care trece prin baza Istriei, si atunci ne trezim ca Banatul, Muntenia, Dobrogea si chiar o parte din Carpatii meridionali fac parte din peninsula balcanica. Scandal!
De ce om fi noi atit de grijulii - uneori pina la isterie - ca nu cumva sa fim cuprinsi in aceasta a treia peninsula a Europei care se cufunda in Mediterana? E o poveste mai lunga, caci una e geografia, alta istoria si cultura.
Tocmai cind se raspindeste printre geografi, publicisti, politicieni expresia "peninsula balcanica", se intimpla ca regiunea traieste doua fenomene a caror rasfringere da in Occident o imagine la fel de negativa: pe de o parte slabiciunea politica, dezordinea si coruptia care caracterizeaza ultimele veacuri ale imperiului otoman (care in Evul Mediu fusese mai bine organizat si administrat decit s
