Mihai ZAMFIR
S-a spus ca statul devine, in epoca moderna, Molohul terifiant sub a carui forta sintem striviti si uniformizati. S-a mai spus ca statul dictatorial - de dreapta sau de stinga - a inceput sa semene, prin organizarea lui inumana, cu statul democrat-liberal si ca cele doua forme opuse de organizare sociala devin trepte comparabile la nivelul represiunii. Oare asa sa fie? Am impresia ca aceste doua forme seamana astazi intrucitva, dar nu prin egala reprimare a individului, ci la cu totul alt capitol. Vom vedea imediat la care...
Ajungem astfel direct la coruptie. Poate ca ar fi bine sa scriem numele acestei entitati tutelare cu majuscula, Coruptia, deoarece traim tot mai mult sub semnul ei - in Apus si in Rasarit, in democratii si in dictaturi, in Europa, Africa ori America Latina. Cu inevitabile nuante, desigur, dar fara ca esenta monstrului sa fi fost alterata substantial.
Inainte vreme, cind omul lua contact cu Statul, el se afla de obicei in fata unei uniforme: de sergent ori de general, de copist ori de judecator, uniforma raminea la fel de rece si de solemna, materializind Autoritatea. Uniforma functionarului era garantia vizibila a onestitatii si a eficientei sale; in clipa cind o vedea, solicitantul stia ca se adreseaza unei forte supra-personale si supra-temporale, unei entitati venite din noaptea timpurilor si destinata sa ne supravietuiasca.
La inceput, coruptia s-a manifestat insidios, sub forma simpatica a absentei uniformei. In loc sa afiseze panasul, functioarul public a oferit deodata solicitantului o fata umana, cu identitate precisa, cu nume si prenume, ba chiar si cu diminutiv (pentru prieteni). A inceput sa zimbeasca si sa vorbeasca familiar; numai ca, in schimbul serviciului pe care era obligat prin functie sa ti-l faca, a inceput sa pretinda o mica "atentie", o recompensa oarecare pentru genti
