Z. ORNEA
La noi, fenomenul coruptiei are istorie. Nu voi evoca vremurile voievodale cind domnitorul, monarh absolut, scotea la mezat slujbele toate, vinzindu-le boierilor care oferau pret mai bun, acestia, la rindul lor, jecmanind "contribuabilii" fara menajamente, imbogatindu-se peste masura. Voi aminti numai de cazul domnitorului moldovean Mihail Sturza (1834-1849), corupt pina in maduva oaselor, care lua tainul peste tot, inclusiv de la impricinatii in justitie, adunind o avere colosala cu care, ajungind in strainatate, a uimit lumea. As voi sa ma opresc insa, cu titlu de exemplu, la doua vestite cazuri de coruptie din secolul nostru. Unul e din primul deceniu al veacului pe care ne pregatim sa-l incheiem. E vorba despre vestita afacere a tramvaielor. Petre P. Carp ajunge - la 74 de ani - premier, a doua oara in indelungata sa viata de om politic proeminent, la 29 decembrie 1910. Regele Carol I, atunci cind i-a incredintat mandatul de a forma un guvern conservator, l-a sfatuit sa includa in cabinetul de ministri si gruparea lui Take Ionescu (Partidul Conservator Democrat). Carp, care il dusmanea feroce pe Take Ionescu, nu putea accepta formula. Dar pentru ca aceasta era vointa suveranului, l-a vizitat pe seful noului partid conservator, comunicindu-i ca respecta dorinta regelui dar amindoi stiu ca nu se pot intelege. Take Ionescu a inghitit, indignat, in sec iar Carp i-a comunicat regelui ca intelegerea pentru colaborare nu a putut fi perfectata. Carp a alcatuit guvernul numai din conservatori junimisti si cantacuzinisti, takistii devenindu-le dusmani declarati care, imediat, s-au coalizat cu liberalii. Alegerile, conduse de Al. Marghiloman cu o extraordinara violenta, au adus guvernului asteptata majoritate, dar opozitia (liberalii si takistii) a obtinut destule mandate. Carp isi vedea de guvernare, a obtinut votare citorva bune legiui
