- povestea unui sat sasesc ramas fara sasi -
O ierarhie tacita
Dupa traditia locala, satul Cristian a fost fondat in jurul anului 1121 de un grup de sasi din regiunea Moselle. Prezenta romanilor, veniti din satele vecine, este atestata incepind cu secolul al XVII-lea. Cam in aceeasi perioada au aparut in Cristian si primii tigani.
Daca o populatie atit de heterogena a putut coabita pastrind pina in prezent identitatile etniilor din care este compusa, putem macar banui existenta unui acord subiacent care sa asigure pastrarea unei astfel de armonii. Am incercat sa scoatem in relief mecanismele de coabitare si sa intelegem cum o comunitate polietnica a reusit sa-si gestioneze conflictele.
Am constatat ca in cele mai multe discutii purtate cu localnicii apare referinta constanta la trecut - sugerind astfel si un moment de ruptura trecut/prezent - ca perioada de relativa stabilitate socio-economica, explicata de catre sateni prin prezenta sasilor. Atitudinea generala a locuitorilor din Cristian in raport cu trecutul ne-a sugerat existenta unei ierarhii tacite, implicita si, din aceasta cauza, mult mai eficace care forma baza unei reglari a interactiunilor sociale: "Dupa mine era mai bine inainte, stiai clar. Era o ierarhie nespusa: sasii, romanii si tiganii." (P.D., 37 de ani).
Aceasta ierarhie tacita era construita pe baze etnice. Din interviuri s-a desprins faptul ca intreaga viata a comunitatii era direct influentata si se desfasura in functie de aceasta ierarhizare sociala.
La ora actuala in Cristian traiesc 70 de sasi. Cei mai multi dintre ei au o virsta mai mare de 60 de ani. Ei isi pastreza o forma de organizare colectiva care le este specifica: vecinatatea. Familiile lor sint imprastiate prin tot satul, iar criteriul traditional de constituire a vecinatatii, proximitatea spatiala, nu a fost mentinut, fiind inlo
