Radu COSASU
"O sa avem razboi!" imi spune matusa mea, la prinz, dupa ce ascultase buletinul de stiri de la radio; ma intorsesem de la Ierusalim, eram cu gindurile in alta parte, nu mai auzisem expresia asta, la persoana intii plural, de peste 50 de ani; cind plecasem de la Bucuresti, directorul revistei noastre ma indemnase, bonom, "du-te, vom avea acolo un om in linia intii". O luasem ca o urare de sanatate. Echilibrind binisor informatia si panica, ea imi relata ca ministrul Armatei israeliene declarase asa, cu citeva minute inainte: daca palestinienii nu se astimpara la Hebron, Israelului nu-i va fi greu - ea se dori exacta si reformula: "ii va fi usor" - sa intre in teritorii si sa faca imediat ordine; dar ministrul "celorlalti" ii raspunsese imediat: "nu ma indoiesc ca le va fi usor sa intre, insa ii asigur ca nu vor mai iesi intregi". Orice israelian fiind, spontan, un purtator de cuvint al Ministerului sau de Externe, se poate aprecia, ca intre diplomati, ca acorda cea mai mare atentie acestei replici; se restabilea intre mine si ea un decalaj in experienta frazelor pe care de mult hotarisem sa nu-l mai discut. E inutil si mai ales inadecvat, de nu indecent, sa ai opinii si sa vrei a le impune intr-un domeniu si o situatie in care esti socotit un strain, un european, un roman care vrea sa faca pe desteptul.
Mi s-a parut totusi ca politetea conversatiei si apasarea clipei imi cer sa-i spun doar ca, dupa ochiul meu care la Bucuresti si aici nu se poate inchide, noaptea, fara sa vada ce-i la Hebron, - este razboi, acum!, fara nici o exagerare; e un razboi "la zi " dar si biblic, cu pietre, cu prastii, atentind si rasturnind in fiecare minut raportul dintre David si Goliat, un razboi simultan modern si mondial cit timp exista acesti formidabili operatori si reporteri israelieni care transmit in tot satul nostru planetar ce se intim