Matei POPOVICI
Paris, 17 martie 1997
Draga A.,
Iata un mic impromptu demodat, caci dateaza din epoca cind locuiam dans la plaine Monceau pe Avenue de Messine, in gazda (adica intr-un minuscul flacon asezat pe ultima etajera, sub acoperis chiar) la cel mai vechi parfumeur parizian, al carui nume pina si Minulescu il pomeneste. (Tin minte ca tatei ii placea sa recite acel anume vers - atit de des incit "l-am fixat"; metoda n-a fost rea caci altfel, trebuie sa recunosc punindu-mi cenusa in cap, n-am prea zabovit asupra acestui poet. Cu groaza si cutremur ti-as mai putea povesti si alte patanii din facerea mea intelectuala de, cred, ti-ar fi rusine cu mine. Spre exemplu, eu n-am citit Fratii Jderi si pentru ca trebuia, mi-aduc si azi aminte acea vara cind in bucatarie, sora tatei de asta data, o "fana" a lui Sadoveanu si o minunata bucatareasa in acelasi timp, mi-a povestit in amanunt romanul, atit de bine, de o sa pot crede o viata ca l-am citit cu propriii ochi. Iata citeva exemplare din mica-marea mea enciclopedie familiala... Citeste si uita! Doamne, ce minuni pot sa-ti povestesc... Iata unul din efectele Occidentului: vorbesti uite asa, sa te auzi vorbind, slobod si de multe ori fara noima, dar... "evacuezi", precum se spune modern pe aici...) Ce mai, eu sint si voi ramine vorba lunga. Eu zabovesc. Deci, ma reintorc in atmosfera cea feutree din Avenue de Messine. Povestea mea s-ar putea numi K. und K. Nu, nu Kaiserlich u. Koniglich ci Kaiserlich und Kino*. Intr-adevar, mica mea poveste, pe care tu stiu ca o vei aprecia, are ceva cezaro-cinematografic, la propriu si la figurat.
Intr-o sumbra, sinistra si ploioasa seara de sfirsit de noiembrie ma reintorceam acasa asemenea tuturor geheimratilor din Hoffmann sau Tieck, pe aceeasi stare, zgribulit si infrigurat. Dar, odata ce am pasit sub poarta imobilului meu (atit de Doamna cu Cam
