Radu COSASU
Nu exista zi de la bunul Dumnezeu care sa nu confirme - spre iritarea crescinda a celor mai seriosi cetateni - un adevar impozant: fotbalul - linga politica, dar mai ales cind se combina cu ea - e unul din cele citeva domenii in care mai toate caracteristicile stabilite inca de la 1906 de studiul lui Draghicescu, privitor la psihologia poporului roman, se exprima plenar, in toata stralucirea lor, curata, murdara si oximoronica. A le anumera e si facil si inutil. La concurenta cu tratatele de pace si dobinzile bancare, cu NATO si pensiile, cu destinul porcilor si al helicopterelor, cu mersul trenurilor si ambulantelor, fotbalul concentreaza energiile de zi si noapte ale celor mai largi paturi sociale care clocotesc aici, fara sa se jeneze ca ar putea fi condamnate sub teribila observatie populista: "tara arde si baba se piaptana". "Procesul etapei" al lui Ioanitoaia bate - pe Audiomat - orice "atelier" al lui Manolescu, orice serata a lui Sava, orice "face-a-face" al lui Serbanescu sau Tuca. A nu ni se propune nuante - le ignoram. La Ioanitoaia se sta pina la 01h si dupa - restul e morala zadarnica: de ce, pentru ce, unde o sa ajungem cu derizoriul? Daca nici telesuccesul nu e un criteriu pentru a stabili o evidenta, atunci dupa ce alte semne sa judecam? Fotbalul nu e o baba, nu e derizoriu, el se confunda cu tara si "arde" odata cu ea, cu gazul ei metan si focul continuu al otelariilor ei.
Nu-s nici 14 zile de cind fotbalul - nu guvernul, nu opozitia, nu BNR-ul - a dat un erou national sau, mai realist zis, un om de nota 10. Citi oameni de nota 10 are Romania, chiar si in gluma? Dar n-a fost gluma! Politologul cel mai cunoscut - adica ascultat si hulit in egala masura - dl S. Brucan i-a acordat aceasta nota maxima, portarului Bogdan Stelea, intr-un catalog cu care Domnia Sa fascineaza multimile extrem de sensibile la tot c
