Mihai Razvan UNGUREANU

Incercati sa convingeti pe cineva ca gindeste, actioneaza, judeca stereotip si veti fi rasplatit cu o privire acra, daca nu gratulat cu un raspuns bine tintit. Stereotipurile nu au un nume bun, desi prezenta substantivului comun in lexicul psihologiei este recenta, iar in limbajul vernacular a patruns o data cu ultimul val de neologisme. Ele nu se confunda cu fixatia - o judecata egala cu sine si indiferenta la circumstante, o concluzie reluata la nesfirsit in dispretul relativitatii premiselor. Stereotipul reprezinta o categorie gnoseologica si identificarea lui ca specie a produselor cunoasterii nemijlocite i-a preocupat indeosebi pe specialistii stiintelor sociale. Ratiunile sint evidente: el este identificabil, exista si se manifesta numai la scara sociala, in colectivitati active, ai caror membri comunica in cadrul aceluiasi cimp referential cultural, social, economic si lingvistic.

Prima definitie cuprinzatoare apartine unui sociolog convertit la disciplina pe care am numi-o astazi "antropologie sociala". Gordon Allport - caci despre el este vorba - afirma ca stereotipul reprezinta "o credinta exagerata asociata unei categorii sociale", falsa din punct de vedere logic, deoarece se bazeaza pe generalizari nefondate. Dar ca sa se transforme in stereotip, inductia vicioasa trebuie sa se sprijine si pe un viciu de cunoastere (perceptia selectiva), si pe unul de gestiune a cunostintelor (uitarea selectiva). Ca argument, metoda si produs al procesului cunoasterii, stereotipul deseori justifica, "rationalizeaza" comportarea individuala sau a unui grup in raport cu un reprezentant oarecare al societatii. Stereotipurile sint reflectii fidele ale prejudecatilor umane si, chiar daca au un graunte de adevar, distorsioneaza brutal realitatea, nu o reproduc. Atitudinile negative fata de o prezenta reala specifica (in si din s