Radu COSASU
Vineri 2 Mai 1997, la orele dupa amiezii, cind Pyros era introdus in Pirineii centrali, ma gaseam deasupra Mediteranei, in zborul RO151 Tel Aviv - Bucuresti.
Fraza de roman cu spioni si coduri, ea trebuie repede abandonata pentru ca sa nu-mi incarce constiinta estetica si literara cu ispita unor efecte senzationaliste.
Pyros nu e un spion, nu e un cod, nu e un mesaj obscur. Pyros e un "cocolos de par si muschi, in greutate de 235 kilograme", cum il descria o corespondenta nesemnata, pe ultima pagina a unui "Le Monde". E al treilea urs adus din Europa si "introdus" - acesta e termenul tehnic - in lantul muntos al Pirineilor, celebri de sute de ani, de cind un filosof francez i-a luat drept punct de reper pentru a stabili egala repartizare a bunului simt in lume. Inainte de Pyros - pe baza aceluiasi acord franco-spaniol in valoare de 10 milioane de franci pentru restaurarea marii faune in Pirinei - au mai fost introduse, anul trecut, in acelasi loc al masivului, doua ursoaice. 4 milioane de franci din cele 10 sint afectate special inmultirii plantigradelor. Ca si aceste doua ursoaice care l-au precedat, Pyros nu e doar un urs european, in general, ci si sloven, ca particularitate etnica. El fusese capturat cu o zi inainte, de 1 Mai, in rezerva din Kocevje, localitate slovena care, fara a avea faima altora aflate mai spre est, ca Mostar, ca Srebenica, tot mi se impune memoriei. Slovenia, de cind s-a despartit de familia iugoslava, se zice ca e un rai al Europei si ca s-ar putea vorbi despre ea ca despre acele femei frumoase si norocoase care, dupa un divort, au nimerit-o foarte bine. Ea n-are a-si plinge mortii, n-are de ce-si deplinge refugiatii, ea se poate lauda, de pilda, cu ursii ei buni de export. Sint 400 de ursi bine sanatosi in acel rai european. Pyros a fost cumparat de europeni cu 150.000 de franci.
In ziua de
