(D.V.)

In materie de repartizare a rolurilor sociale feminine si masculine, oricine se crede indreptatit sa se pronunte, caci sintem, toti, "parte si judecator" si pare simplu sa convoci, spre a emite judecati, "micul tau tezaur de intelepciune", alcatuit din experiente personale, ideologeme la care aderi sau pe care, dimpotriva, le combati si citate plastice din clasici, de-a valma. Dosarul tematic al Dilemei ar dori sa sugereze ca aceasta vulgata (care ne dicteaza sa spunem: "asa este si asa trebuie sa fie pentru ca lumea sa fie in ordine") precum si "adnotarile" pe marginea ei ("iar eu cred ca...") pot fi chestionate, incadrate in contexte socio-culturale mai ample si intelese si sub raport cauza-efect.

Ne aflam in tranzitie si asistam (fara a fi tentati sa reflectam prea mult; luati cum sintem de val, comentam mai cu seama spectacolul politic si dificultatile economice) la o deplasare, la o mutatie de accent in sfera distribuirii asa-numitelor roluri de gen. "Decorul" si "intimplarile" tranzitiei se ingramadesc sub ochii nostri pe o scena cu doua fundaluri. Primul: cel al drepturilor civile destul de proaspat cucerite (dupa al doilea Razboi Mondial) ale femeilor. Al doilea: cel al anilor de comunism. In calitate de comentatori ai "spectacolului", ne simtim datori sa respingem tiparul comunist, pe de o parte, si "exagerarile" occidentale, pe de alta. Atunci cind nu propunem intoarcerea la o "feminitate" traditionala cam fumegoasa, ne grabim sa afirmam ca problemele de gen sint false probleme sau probleme minore, vag siciiti ca Europa gaseste de cuviinta sa ne traga de mineca pina si din punctul asta de vedere.

Dilema din aceasta saptamina face citeva sugestii, asadar: o incercare de contextualizare a problemei, in primele pagini "la tema"; citeva ipostaze socio-profesionale si stereotipuri de imagine, apoi; in sfirsit, "alte g