Cu ajutorul scolii, "experimentul comunist"era gata sa reuseasca
Consider ca nu de parade, de orgolii si "patriotisme" specifice avem nevoie in discutarea unui sistem atit de important si atit de sensibil cum este cel de invatamint, ci de luciditate, onestitate si dorinta de adevarata schimbare. Trebuie sa vezi ce-au insemnat "comandamentele timpului" (mult trimbitata comanda sociala), destinul conferit de acestea scolii, impactul vremilor asupra pozitiei dascalului (a fost el sub vremi, peste sau indiferent). Trebuie sa eviti pornirea oricarei discutii de la prejudecati de tipul: "singura institutie care a functionat/ a mers bine, chiar cind celelalte erau la pamint, a fost scoala", "cadrele didactice si-au facut permanent datoria". Cum avea sa mearga bine scoala in iadul organizatoric si dogmatic comunist? Cum putea sa functioneze un dascal integrat cum era sistemului activistic si de propaganda comunist? Comandamentul epocii (comanda sociala) era construirea omului nou, un mecanism de executie, lipsit de initiativa, gregar. Asta laolalta cu o societate socialista multilateral... prabusita. Cu ajutorul scolii/ al dascalilor ei (trista realitate) "experimentul" era gata sa reuseasca. (...)
Dumnezeu nu le-a fost furat profesorilor de nimeni, ca nu-i o jucarie pierduta de cadrele didactice la orele de marxism, de invatamint politico-ideologic, de informare politica si in multe alte astfel de actiuni, la care au fost parte (chiar propagandisti). Nimeni nu le-a cerut vreodata scuze pentru orele mutilante pe care le-au facut timp de zeci de ani, dar toti cauta scuze (exceptiile...). Atunci nimeni nu era speriat ca dadea diplome unor analfabeti (ba multe c.d. se lauda cu chefurile facute cu militienii de la fara frecventa sau cu activistii care terminau douasprezece clase, cursuri de alfabetizare), ca primeau lectii de la activisti agramat