Alex. Leo SERBAN Se zice ca Gertrude Stein (stiti, "a rose is a rose is a rose is a rose") biiguia sibilinic, pe patul de moarte: "Care-i raspunsul?... Care-i raspunsul?..." La care tot ea, plictisita sa mai repete, ar fi spus, in final: "Dar care era intrebarea...?", dupa care a expirat. Nu stiu de ce aceasta intimplare, apocrifa sau nu ("o intimplare e o intimplare e o..." etc.), ma duce cu gindul la invatamint. In ce ma priveste, eu am intrat in "corpul profesoral" printr-un fel de gafa a sistemului: nici prin cap nu mi-ar fi trecut, atunci cind am dat examen la facultate, ca asta ma astepta... Dar poate ca ar trebui sa incep cu inceputul. Cind am terminat liceul ("C.A.Rosetti" din Capitala) in 1978, singurele lucruri care ma pasionau erau filmul si literatura americana. Cum la IATC-ul de atunci se mergea "pe pile", am ales Facultatea de limbi straine (engleza-franceza) unde stiam ca voi intra "din prima". Dupa inca patru ani, in care m-am patruns de filologia anglo-saxona pina-n punctul de a-mi lua diploma cu Finnegans Wake de Joyce, m-am trezit din nou in fata unei "optiuni" (infinit mai lipsite de seductie): profesor undeva "prin tara" (Bucurestiul raminea "oras inchis"!) sau traducator la o intreprindere (desigur, tot "prin tara"...). Mai precis, aveam de ales intre Videle si Calarasi. Si, cum pina la Calarasi caile erau destul de impracticabile iar perspectiva "legarii de glie" un fapt sigur, am luat Videle si minunata sa naveta de numai 1/2 ora (cu acceleratul!)... Era si aici un clenci: pe foaia de repartizare scria "Liceul nr. 1 si scoala nr. 2", eu inchipuindu-mi, nu stiu de ce, ca ele erau la o aruncatura de bat. Little did I know: topografia acestui pretins oras ingaduia prezenta unui cimp de vreo 3 km intre institutiile scolare amintite! Asa incit, primavara-vara-toamna si (mai ales) iarna, am batut drumurile dintre ele pentru a preda lectii prec