Andrei PLESU Dupa decembrie '89, romani si straini de-a valma s-au complacut in judecati dintre cele mai sumbre cu privire la evolutia Romaniei. Din toate comparatiile ieseam prost. O buna bucata de vreme, am trait sub sintagma: "pina si albanezii!". Berisha ni se parea un presedinte modern, iar tara lui - temeinic asezata pe calea democratiei si a europenizarii. Prin contrast, "regimul Iliescu" ne umplea de melancolie: cripto-comunist, anchilozat, neaosist. Berisha aresta gazetari, dar noi semnalam lumii intregi insuficienta libertate a presei autohtone. Azi stim ca realitatea albaneza era alta; evenimentele din ultimul timp sint de natura sa prezinte aceasta realitate in culori mult mai intunecate decit ne-o inchipuisem. Am trait, de asemenea, reinviind vechi "traditii" locale, sub un "complex bulgaresc" ("pina si bulgarii!"). Contemplam, visatori, prestigiul moral al presedintelui Jelev si invidiam victoria in alegeri a opozitiei democrate. Reforma vecinilor nostri de la sud era lansata, de-comunizarea - ireversibila. Occidentul aprecia prompt dinamismul bulgar, intorcind, stingherit, spatele paraliziei carpatine. Lucrurile au evoluat insa surprinzator: sub privirile placide ale lui Jelev, guvernul democrat a dus tara de ripa. Numeroase firme apusene s-au vazut obligate sa se retraga, pentru siguranta, la Bucuresti! Din model rivnit (si recomandat de experti), Bulgaria a devenit o sperietoare: daca nu luam masuri drastice si rapide, riscam - ni se spune - sa ajungem in situatia ei... Deunazi, a intrat in picaj, pe neasteptate, si "miracolul ceh". Daca Albania si Bulgaria mai puteau stirni, inca, oarecari indoieli, nimeni n-ar fi indraznit sa puna in discutie performanta spectaculoasa a Cehiei lui Havel si Klaus. Aveam de a face cu emblema insasi a succesului. Praga domina, prin radicalitatea reformei si prin soliditatea democratiei ei, intregul peisaj