Dumitru SOLOMON Ce nu sint revistele de cultura? In ciuda unei naucitoare pareri, care bintuie desantat pe coridoarele Ministerului Culturii, minister domiciliat (paradoxal?) in inima Casei Scinteii, revistele de cultura nu sint societati comerciale. De ce? Mai intii, fiindca nu aduc si nu pot sa aduca profit, adica nu sint unitati lucrative (despre care unii intelectuali la moda mai cred ca inseamna "ceva" in care se lucreaza si nu "ceva" care renteaza). Apoi, fiindca nu produc bunuri materiale si nu le comercializeaza, asa cum se autoamagesc de obicei ministrii finantelor si uneori chiar ai culturii. Revistele de cultura nu sint societati pe actiuni (s.a.), intrucit nici un om cu grija zilei de miine si cont in banca nu ar cumpara actiuni... culturale, dar nici societati cu raspundere limitata (s.r.l.), fiindca - oricita mirare ar stirni - revistele de cultura au o raspundere nelimitata, in spatiu si mai ales in timp, fata de lumina sau intunericul din mintea noastra. Ma gindesc ca, in 1990 si 1991, minerul care ar fi pus mina pe o revista de cultura nu ar mai fi pus mina pe bita, fie si numai pentru faptul ca aici, in revista, ar fi gasit destule poze de intelectuali cu barba si ochelari, nemaifiind nevoie sa-i caute, cu lampasul, la Universitate. Revistele de cultura nu sint gazete de partid, asa ca n-a fost si nu este necesar ca, ori de cite ori se schimba guvernul, sau macar ministrul responsabil, sa se inceapa ziua de lucru cu o propozitie dezvoltata de genul: "Cum dracu' scapam noi de revistele astea de cultura?!" Revistele de cultura nu sint publicatii pornografice, colectii de birfe, cancanuri, anecdote si minibiografii romantate, ca sa poata fi rasfoite pe furis, in anumite sedinte plicticoase ale Parlamentului. Ce nu mai sint revistele de cultura?
Nu sint materiale de propaganda in favoarea unei politici sau alteia, de raspindire (vulgarizare)
