Mircea IORGULESCU Rasunetul relativ mare, nu se poate sti insa daca nu mai mult monden decit profund, al aparitiei volumului Scrisori din inchisoare si alte eseuri de Adam Michnik (ed. Polirom, 1997) nu compenseaza totusi extraordinara intirziere a publicarii unei prime carti in romaneste sub semnatura fostului disident polonez. Aceasta intirziere ar putea spune insa mult, chiar foarte mult, despre orientarile intelectualitatii romanesti angajate in politica dupa 1989. Desigur, Michnik a vizitat de citeva ori Romania, unde are, ca orice strain celebru, prieteni mindri sa-i fie gazde, unde a fost primit sarbatoreste, asa cum stiu atit de bine romanii sa-si primeasca oaspetii de vaza, unde a fost intervievat, unde i s-au organizat intilniri alese, unde a fost chiar un pic si confiscat si prefacut subtil intr-un fel de mascota, unde i s-au publicat prin diverse reviste, ici-colo, articole si eseuri, dar mai mult din obligatii de protocol, unde, pe scurt, i s-a folosit nimbul, fiind insa totodata redus la rolul de purtator al unui nimb eroic, inevitabil rasfrint asupra fericitilor aflati prin preajma. Caci e infinit mai simplu (si mai profitabil) sa te impartasesti dintr-o aura decit sa impartasesti ideile si atitudinile celui care o poarta. Singura revista autohtona in care Adam Michnik a fost o prezenta constanta si unde a fost pus intr-un context potrivit cu intelesul textelor lui e Lettre Internationale, versiunea romaneasca, dar aceasta este o publicatie cu ecou inabusit. La urma urmelor, chiar si acest volum atit de tirziu injghebat, compus din texte ale tinarului Michnik, nu a fost tradus din poloneza, ci din engleza si franceza. Intr-o excelenta romana, este adevarat, dar nu pornindu-se de la versiunile originale: sa nu mai existe in Romania traducatori din poloneza?! Ba bine ca nu. S-ar fi impotrivit oare Michnik sa-i fie traduse in romaneste, indata dupa