Filip FLORIAN
In '91, cind "Cuvintul" publica fragmente din lunga lista a informatorilor Securitatii din Sibiu, era primavara si tinara doamna N. cunostea o tulburare neobisnuita. Soarele proaspat, tufele de liliac, inflacararea pisicilor in calduri si celelalte semne ale anotimpului nu-i aduceau usurarea. Pe cind cuplul politic Iliescu-Roman se afla in faza romantica, iar taranistii din Parlament se puteau numara pe degete, dumneaei cauta iesirea dintr-un labirint complicat, suparator. Fusese cucerita de anti-comunismul entuziast al acelor vremuri, petrecuse frumoase dupa-amieze in Piata Universitatii si la alte mitinguri, se certase cu socrii din pricina feseneului, pe care-l considera o forta a raului. Dar ceea ce se tiparea in "Cuvintul" ii astimpara elanul, potolea misionarismul ei democratic. Un episod incurcat, peste care aseza din abundenta scuze, justificari, dezvinovatiri, venea din trecutul nu foarte indepartat si-i complica existenta.
Ca profesoara intr-o scoala din Giurgiu, acceptase prin '88 sa scrie note informative despre viata unei colege, persoana cu idei prea putin conformiste, vizitata adesea de prieteni si rude din strainatate. Povestea incepuse cu un telefon din partea unui maior de Securitate si continuase in registrul santajului civilizat. La prima intilnire, individul ii oferise doamnei N. un buchet de flori si-i explicase ca iminentul transfer al sotului ei din Bacau la Giurgiu devenise dintr-o data nesigur. Pentru a nu se intimpla vreo incurcatura, pentru a nu-i veni cuiva ideea ca acea schimbare a locului de munca nu este posibila, juna profesoara trebuia sa dovedeasca receptivitate, sa se arate cooperanta. Si doamna N., care in cei doi ani de casatorie capatase o ura cronica pentru sutele de kilometri care o desparteau de barbatul ei, n-a refuzat propunerea. Il vedea pe ofiterul de Securitate o data la citeva lu
