Andrei PLESU Nefericiti cei drepti, caci vor taia prunci in doua... Petru Cretia
Din cite imi dau seama, Valerian Stan a reusit sa incomodeze pe toata lumea: a ranit orgolii, a sabotat anumite complicitati politice, a pus in pericol solidaritatea coalitiei guvernamentale, deci eficacitatea majoritatii parlamentare, deci bunul mers al reformei: Partidul Democrat se simte jignit, Conventia Democrata se simte santajata. Toti ar fi preferat ca seful departamentului de control al guvernului sa fie mai putin zelos, mai discret, mai maleabil. Or, domnul Valerian Stan are principii. Vrea dreptate cu orice pret. Nu da doi bani pe calcule conjuncturale, pe strategii politice imediate. Inflexibilitatea aceasta, enervanta pentru cei direct implicati, e foarte simpatica pentru "popor" si pentru "societatea civila". Avem, in sfirsit, un exemplu de intransigenta, de incoruptibilitate, de patos justitiar neacomodant. Calm, tenace, aproape inexpresiv, domnul Valerian Stan iese bine din toate confruntarile. E credibil. Daca e sa judecam insa atitudinea domniei sale dupa roade, dupa gilceava pe care a provocat-o, trebuie sa admitem ca ceva nu e in regula. Sintem in plina drama a "principialitatii". Principialitatea tine mai mult de estetica decit de etica. Ea e sublima in absolut, dar se poate dovedi, in fapt, iresponsabila. E frumos sa fii drept. Dar dreptatea aritmetica, abstracta, cantitativa, poate fi - si este adesea - oarba.
Avem dreptul, pe de alta parte, sa ne intrebam cit de pura e dreptatea domnului Valerian Stan. Stim foarte bine ca Romania de azi e un urias inventar de nereguli. E greu sa decizi cu care te vei rafui mai intii. Iar decizia odata luata, ea nu poate fi decit semnificativa: simptom al unei anumite ierarhii a urgentelor si a criteriilor. Trebuie sa ai o anumita filosofie politica si juridica pentru a hotari ca, din puzderia de abuzuri pe car
