Delia VERDES
Coregrafia suprima copilaria
(file dintr-un jurnal)
"...mai greu e cu tata, care spune ca asta nu e meserie. El spune ca o sa mor de foame." * "Au venit amindoi cu mine la test, dar parintii nu aveau voie in sala de dans. Era o profesoara cu niste ochi mici albastri, care mi-a ridicat piciorul in fata, intr-o parte, la spate, a tras de el, mi-a indoit virful de la laba, pe urma m-a pus jos broscuta, m-a pus sa sar. O profesoara batea din palme si eu a trebuit sa bat dupa aceea exact ca ea. Au pus si muzica si eu atunci am si dansat! Mie mi s-a parut ceva ciudat. Unii copii se speriau. Am trecut, adica m-au primit la scoala, si ai mei s-au bucurat si m-au sarbatorit. Poimiine e si ziua mea, adica implinesc "frumoasa" virsta de 10 de ani." * "Am inceput sa invatam "alfabetul nostru" (...) te pune la bara, inveti pozitiile picioarelor si bratelor si sint zeci de miscari, fiecare cu numele ei. Fetele s-au incaltat cu poante si am fost si eu curios cum este cu acel papuc ascutit pe picior. Ei bine, te doare rau "gogoasa", adica mijlocul labei, pe care eu, pentru un baiat, o am foarte ca lumea arcuita, si stiu ca e o chestie care conteaza la test. Sint si unii colegi care-si baga picioarele sub calorifer si stau asa nu stiu cit ca sa-si faca un picior mai bun. Fiecare trage pe bara cit poate dupa orele de clasic. Invatam si ore de pian. Super-extra este la orele de improvizatie." * "Tragem de noi, asta facem de patru ani, asta e, de sute si de mii de ori aceleasi miscari, dar nu ni se spune de ce. Ar trebui sa ti se spuna de ce asa si nu altfel. Care-i scopul? La naiba! Scopul tau acuma, baietas, e sa treci la examene si sa te vezi intr-a IX-a!" * "La repertoriu, pe linga variatiile solistice, incercam sa lucram si cu partenera. Apropierea e haioasa, ma tem ca ne alegem mai mult cu risul. Te simti mai mult ca un fel de suport
