Cristian PREDA Cea mai importanta concluzie trasa de autoritatile romane dupa episodul consumat la Madrid a fost sintetizata in formula "azi, imaginea Romaniei e mai buna decit realitatea". Afirmatia a fost, din nefericire, neglijata de gazetele cotidiene, cu toate ca ea ne poate ajuta sa intelegem citeva lucruri utile. E cert, in primul rind, ca "echipa Iliescu" nu ar fi putut afirma vreodata asa ceva despre relatia imagine-realitate. Din doua motive: in cei sapte ani cit s-a aflat la putere aceasta echipa, imaginea Romaniei nu a fost niciodata mai buna decit realitatea. (Confruntarile singeroase din decembrie '89 si simpatia solidara pe care au generat-o in Occident nu pot fi tratate in termeni de imagine si realitate.) Apoi, chiar daca, prin absurd, imaginea ar fi fost vreodata mai buna decit realitatea, Iliescu nu ar fi recunoscut-o. Cheia acestei bizare situatii se afla in intelesul dat "realitatii". Pentru fostul presedinte, era "real" doar ceea ce se afla pe gustul domniei sale: baile de multime din '90, cetele de mineri, lumea satelor care a votat in favoarea FSN (devenit FDSN, apoi PDSR), etnicitatea romaneasca (descoperita, cu nedisimulata placere, la partenerii de guvernare din PUNR si PRM) etc. Nu erau, in schimb, reale nici Opozitia (o simpla "sula in coaste", o massa de "golani" ori de "nostalgici neconstructivi"), nici economia (motiv pentru care, de pilda, a fost preferat ca prim-ministru din 1992 in 1996 un fost planificator al economiei socialiste sedus de cifre si tabele), nici vecinii (tratatul cu Ungaria nu a fost incheiat decit in preajma alegerilor din '96, a fost in schimb foarte rapid semnat tratatul cu o iluzie, URSS), nu erau reale nici Europa, nici America (institutiile politice, financiare sau structurile de securitate ale celor doua continente au fost sistematic tratate cu aroganta care-i caracterizeaza pe ignoranti). Pentru europe