Andrei CORNEA
Se vorbeste mult despre societatea civila. Nu stiu daca prea mult, dar, in orice caz, adesea insuficient de precis, de diferentiat. Marea opozitie - societate civila/stat - este accentuata necontenit, este subliniata mereu. Nu e fals, dar e incomplet, caci in interiorul societatii civile exista importante diferentieri si contradictii care trebuie luate, si ele, in consideratie. Dar nu despre asemenea contradictii vreau sa vorbesc acum, ci despre altele, destul de generalizate, prezente chiar in interiorul mentalitatii multor dintre componentele societatii civile romanesti. Aceste componente se manifesta adesea contradictoriu, vadind o opozitie cu ele insele; fac adesea dovada unei mentalitati scindate; mai rau - si adaug o nuanta morala - a unei mentalitati duplicitare.
Vreau asadar sa vorbesc despre o anumita forma de duplicitate din mentalitatea societatii civile romanesti.
In luna iunie 1997, un sondaj de opinie CURS arata ca 63% dintre romani se privesc pe sine ca apartinind clasei de mijloc, fata de 2% ca apartinind clasei de sus si 28% - clasei de jos. Intrebati apoi ce au avut in vedere atunci cind s-au autoclasificat social in felul de mai sus, marea majoritate a respondentilor (74%) afirma ca au avut in vedere considerente materiale - venitul lunar al familiei, averea, proprietatea. Foarte bine - s-ar grabi sa conchida un observator superficial. Numai ca in cadrul aceluiasi sondaj, raspunzind la intrebarea "cum apreciati veniturile actuale ale familiei Dvs?", 71% sustin ca ele ajung doar pentru strictul necesar, sau sint chiar inferioare acestui strict necesar.
S-ar putea sustine ca majoritatea romanilor nu inteleg bine notiunea de "clasa de mijloc". Si totusi: intre a pretinde ca veniturile nu-ti ajung decit cel mult pentru strictul necesar si a te clasifica drept apartinind la clasa de mijloc pe care o def