Z. ORNEA Chiar optimist privind lucrurile, e un fapt ca n-am intrat in NATO. Promisiunea mestesugita din declaratia summit-ului de la Madrid prin care am fi nominalizati pentru un al doilea val, programat pentru aprilie 1999, e, totusi, numai o promisiune. Cite nu se mai pot intimpla in doi ani! Cine stie ce complicatii geostrategice pot interveni. Si la loc central trebuie asezat factorul Rusia, intotdeauna complicat si periculos pentru Romania. E adevarat, azi nimic si nimeni nu ne ameninta securitatea granitelor. Dar, repet, in trecut (se pare ca si acum) factorul Rusia a fost cel care ne-a pus mereu bete in roate. La urma urmei, istoric privind lucrurile, in 1883 Romania s-a aliat cu Germania si Austro-Ungaria datorita feloniei Rusiei tariste care ne-a rapit, la Conferinta de la Berlin din 1878, cele trei judete ale Basarabiei de sud (Cahul, Bolgrad, Ismail). Si asta desi in 1877 fuseseram aliati pe fronturile Bulgariei, acordind ostirilor rusesti de la Plevna, incercuite, un ajutor militar hotaritor - cerut de printul Nicolae - in mod expres. Iar rezultatul a fost ca Romania a obtinut din partea reprezentantilor Puterilor Europene intruniti in Conferinta de pace de la Berlin (1878) cele trei judete basarabene de abia de doua decenii reintrate in trupul tarii. Cancelarul Bismark spusese atunci reprezentantilor Romaniei - care n-a capatat, desi luptase activ pe fronturi, statul de cobeligeranta - ca el e un "samsar cinstit". De aceea ne sfatuia sa acceptam dorinta marii Rusii, iar in schimbul judetelor basarabene, din nou rapite, ni se oferea Dobrogea, unde, demografic, populatia romaneasca nu era, totusi, majoritara. E adevarat ca ni se recunostea, sub anumite conditii, inutil a fi mentionate aici, independenta proclamata de M. Kogalniceanu, ca ministru de Externe, in 1877. Dar cu ce pret! Aceasta decizie a marilor puteri, luata la indemnul Rusiei, a pus ta