- convorbire cu doamna Maria STOIAN, presedinte ANTREC -
Profesia de gazda
Stimata doamna Maria Stoian, de la ce ati pornit experienta ANTREC? Sinteti specialista in turism?
Maria Stoian: Nu. Am absolvit Facultatea de relatii economice internationale. Mie imi placea turismul asa, particular, nu prin ONT, si-mi pusesem in gind prin '88 sa ajung la Bran. Dar acolo unde stai, cum te descurci? Bati din poarta-n poarta? Lucram atunci la Masini-Export si-am inceput sa-ntreb in jur: nu stii, nu cunosti pe cineva? Si-un coleg de-al meu imi spune ca ar fi o solutie: fiica-sa, studenta la medicina, are o colega din Bran a carei bunica m-ar primi, eventual, dar sa mai vedem, ca batrina nu obisnuieste sa-nchirieze s.a.m.d. Pina sa ajung acolo s-a desfasurat o adevarata arta a tratativelor. Dupa '90, cind puteai lua initiative, m-am gindit: ia stai, n-ar fi aici o idee? De doi ani cunosteam mai bine satul, fiindca raminind in relatii cu gazda, citeodata mai dadeam o fuga sa tirguiesc brinza, cirnati, una-alta, ce lipsea de la noi de pe piata. Impreuna cu mama si cu fratele meu am pus bani si-am cumparat o casuta in Bran, pe drumul spre Moeciu si-am marit-o. Ai casa la Bran, vin familiile de prieteni sa-si petreaca vacanta. Dar la noi nu prea era loc atunci, si-o tot faceam pe agentul voluntar de turism prin sat cautind gazde convenabile. La un moment dat mi-am dat seama ca trebuia pus la cale ceva mai organizat - deci lucrul trebuia tratat ca o afacere de durata din care sa cistig. Merita sa ma gindesc la crearea unui mecanism care va genera venituri mult de-acum incolo, o activitate profitabila, nu un "tun".
Cum se simt taranii devenind "gazde de profesie" citeva luni pe an, cum se adapteaza, ce apare nou in modul lor de viata?
La Bran nu erau probleme, fiindca e o zona circulata, oamenii au, cei mai multi dintre ei, obisnuinta oaspetilo
