Ioana POPESCU
Nu sint o vizitatoare de muzee patimasa; prefer expozitiile temporare, prefer sa simt ca in sala in care ma aflu se intimpla ceva, sa particip la un eveniment, sa am sentimentul ca ceea ce vad trebuia aratat. Intr-un muzeu, fie el oricit de celebru, de vast sau de vizitat, ma comport ca turistul care si-a propus sa "bifeze obiective culturale": trec relativ repede prin sali, ma opresc in fata lucrarilor pe care le recunosc, obosesc dupa o ora-doua; uneori, e drept, ramin intepenita si fara grai in fata unui obiect, nu neaparat foarte stiut, care ma surprinde prin ceva - un context neobisnuit, o dimensiune neasteptata, un defect nerestaurat sau accentuat intentionat, o frumusete stranie. Deci pentru mine, si ma intreb daca nu pentru toti vizitatorii nepatimasi sau, de ce nu, neprofesionisti ai muzeelor, interesul si satisfactia tin de recunoastere si de surpriza.
Asadar, cu ce se ocupa muzeul? Muzeul poseda valori, obiecte pe care le restaureaza, le conserva, le studiaza, le catalogheaza si, in sfirsit, le aseaza cu grija (si cu cap!) in spatii si mobile special amenajate. Tot acest patrimoniu depune marturie despre cultura unui spatiu, a unui timp, a unui grup de oameni, dar mai ales, despre CREATIE. Scopul colectiilor in ultima instanta este sa fie aratate lumii.
Aspiratie
Muzeul trebuie sa se comporte ca un aspirator de valori, sa adune in colectiile sale tot ceea ce rezista unei selectii stiintifice si estetice riguroase: descoperiri din teren, achizitii, donatii.
Pe de alta parte, muzeul trebuie sa aspire catre generozitate; sa utilizeze colectiile sale in asa fel incit ele sa poata fi comunicate celorlalti, impartasind bucuria cu cit mai multi oameni. Pastrarea valorilor inchise in depozite climatizate si aseptice asigura, ce-i drept, o mai lunga si mai putin sesizabila imbatrinire, dar face abstracti
