Zigu ORNEA Totul a fost prea tirziu in dezvoltarea Romaniei moderne. In timp ce in tarile Europei de apus si de centru evolutia economica, institutionala si culturala, era o realitate deplin evidenta, la noi, si la inceputul veacului trecut, lucrurile stateau intr-o apasatoare somnolenta si toropire orientala anacronica, determinata de suzeranitatea otomana. De-abia la 1829, in urma Tratatului de la Adrianopol, care anihileaza monopolul turcesc asupra comertului nostru, Moldova si Tara Romaneasca intra in circuitul comercial european. Nave engleze si frantuzesti se aflau in rada porturilor Galati si Braila si grinele gasesc cautare in Europa de apus. Pe aceasta cale, comerciala, deci economica, se produce, totusi, atit de tirziu integrarea tarilor romanesti in structurile Europei de apus. Acesta a fost punctul de vedere al lui Stefan Zeletin expus in cartea sa, capitala, Burghezia romana (1925). E. Lovinescu, in cartea sa tot capitala, Istoria civilizatiei romane moderne (1924-1926), postula ca procesul europenizarii romanesti s-a produs nu pe cale economica, ci prin contagiune ideologica. Functioneaza, socotea el, un spirit al veacului (saeculum) intr-o perioada data, care patrunde peste tot, influentind, prin contact ideologic, structurile tuturor tarilor, prin legea sincronismului universal. Negresit opinia lui Lovinescu are dreptatea ei. Dar, reintorcindu-se la argumentatia lui Zeletin de ce, nu e inutila intrebarea, nu s-a produs aceasta contagiune ideologica mai devreme, de cind devenise realitate triumfatoare in Europa vestica si de centru, ci atit de tirziu si tocmai dupa Tratatul de la Adrianopol din 1829? Dar indiferent care dintre aceste puncte de vedere este cel valabil (inclin spre cel al lui Zeletin), ramine faptul incontestabil ca tarile romanesti au intrat tirziu (prea tirziu) in circuitul civilizatoriu european. De fapt, momentul de inceput il