Z. ORNEA Sloganul este si el un slagar. Numai ca nu e cintat ci e rostit. Are, ca si slagarul, temporalitatea lui si, adesea, facind parte din mentalul colectiv al unei generatii, traieste cit ea si, citeodata, chiar ii supravietuieste. Sloganul, pentru ca sa se impuna, cistigind aderenti, trebuie sa fie expresia preocuparilor unei categorii de persoane. De obicei, e vorba de preocupari politice care, prin deformare, se instaleaza in ideologie. Si, odata constituit, sloganul agita spiritele. Sloganul la care ma voi referi aici a fost raspindit, intre cele doua razboaie mondiale, mai ales printre tineri. Mai intii prin tineretul intelectual, apoi, prin extensia propagandei si in cadrul altor profesiuni (tarani, muncitori), cucerind cu deosebire declasatii sociali. E vorba de legionarism, cu sloganurile sale propagandistice. Ele, epoca a dovedit, erau simpliste (aidoma slagarelor). Dar au percutat atentia audientilor, impunindu-se. Unele sunau asa: "Omul si pogonul", "Sa ne faci Capitane, o tara ca soarele sfint de pe cer", "Traiasca moartea legionara". Altele erau ceva mai complicate si mai lungi, constituindu-se drept segmente ale unei ideologii. Miscarea legionara s-a nascut in 1927 sub denumirea "Legiunea Arhanghelului Mihail", capatind, apoi, alte denominatii: "Garda de fier", "Partidul Totul pentru Tara". Acestea din urma erau titulaturi schimbate ale organismului politic legionar, miscarea pastrindu-se ca atare ca nucleu germinator. Fondator a fost tinarul Corneliu Zelea Codreanu (absolvent al Facultatii de Drept din Iasi), care s-a desprins, cu un grup de congeneri, din partidul lui A.C. Cuza "Liga Apararii National Crestine". Capitanul, cum isi spunea si i se spunea lui Codreanu (recunoscindu-se, prin aceasta, caracterul paramilitar al noii grupari), afirma ca nu agreeaza programul politic, chip de a zice ca si prin asta se deosebeste miscarea legionara