Mihai CHIRILOV Ai mei isi (si imi) amintesc cu delicii (pentru ei!) de recitalul meu pe scena gradinitei, cu unul dintre hiturile preferatei mele de atunci, Margareta Pislaru: "In gradina trandafirilor". In gradina numita Tulcea oftam zadarnic pisindu-mi parintii cu intrebarea "Da' cind vine Margareta si pe la noi?" si ma visam urcind pe scena pentru a-i da un buchet de trandafiri. N-a fost sa fie. Feelingul meu i-a pastrat insa o coarda vibratila chiar si atunci cind, mult dupa si cu look schimbat - creata! - a aparut la faimoasa emisiune TV, "Slagare in devenire". Era vremea in care, de la vara-mea si pina la bunica-mea, trecind prin matusa, practicam o terapie muzicala in familie, jurizind aprig candidatele la "fredonare involuntara". Nu stiu cum se facea, dar in cele din urma nici una dintre melodiile lansate nu devenea slagar. Dincolo de aceste reuniuni familiale in care puneam note celor consacrati, mai existau si serile cind fiecare dintre cei amintiti, plus taica-meu si tataia isi incercau propriile note (muzicale). Aveam si un model - celebru in epoca, prezentat o data la una dintre acele emisiuni care scoteau in fata si mamele-eroine - la care ne raportam constant si ironic: familia Cojocaru. Tataia se lauda ca stie sa cinte in cinci limbi: turceste, evreieste, greceste si nu-mai-stiu-care. Recitalul ora scurt, poliglotia relativa, dar refrenul grecesc (care n-am idee ce inseamna; in transpunere "telcheala": "chiarchiminia chiarchihronia...") e "inubliabil". Anumite seri, in functie de evenimentul celebrat, sfirseau invariabil pre dulcele grai rusesc, cu hituri de calibrul Kalinkai, interpretate in duet de mamaia venita de la Odessa si de taica-meu venit de la Sulina, ghidati de o carticica de cintece, a carei coperta era de culoarea oului de rata, format lunguiet (coperta). Apoteoza era implinita, uneori, de "coborirea" acordeonului de pe sifonierul