Adrian VASILESCU Anul 1997 a debutat cu o inflatie exploziva. Punctul cel mai de sus a fost atins in martie, cind s-a inregistrat cea mai mare rata lunara a inflatiei din intreaga perioada a tranzitiei: 30,7%. Apoi, in aprilie, inflatia a scazut brusc pina la 6%. De atunci, luna de luna, a tot scazut, atingind in iulie punctul cel mai de jos din anii tranzitiei: o rata lunara de numai 0,3%. S-a spus: marile cresteri de preturi au ramas undeva in urma. Ele reprezinta inflatie trecuta. Si au fost explozive pentru ca au fost cauzate de corectii dintre cele mai dure. Practic, s-a trecut de la preturile mincinoase (vinzari de produse sub costurile de fabricatie) la preturi adevarate, stabilite in conditii de piata. De indata ce au fost facute corectiile respective, inflatia a intrat in normalitate, in sensul ca exprima - cu unele exceptii - doar dinamica vietii economice. Asadar, marile corectii s-au incheiat. De ce, atunci, preturile continua sa creasca? Pentru ca dupa 0,3% in iulie a urmat o inflatie de 3,5% in august. Si, probabil, cote de 2-3% pe luna vor fi inregistrate in continuare in lunile de toamna. Sigur, inflatia s-a calmat, dar preturile continua sa creasca. Intrebare fireasca: de ce? Preturile alcatuiesc o "instanta economica". Iar judecata la care ne supun este extrem de aspra, neiertatoare. Trecerea la adevarul preturilor nu este altceva decit "trimiterea noastra in judecata". Prima instanta a fost "sesizata" la 1 noiembrie 1990. S-a vorbit de liberalizare la o serie de produse. Preturile au crescut. In anul urmator, la 1 aprilie 1991, a fost sesizata cea de-a doua instanta. La o alta serie de produse, intre care cele alimentare, a avut loc o "liberalizare plafonata". Preturile au crescut dar nu peste limitele stabilite. In februarie '97, a fost luat taurul de coarne. Iata, insa, ca saltul lor n-a incetat nici dupa ce operatiunea "Adevarul preturilor