Steaua - Rapid, 2-2, joc infestat de arbitrajul probabilistic al lui Marcel Lica. In Cotroceni, Bacaul ingenuncheaza in ultimul sfert de ora. Ar fi prea frumos sa putem pretinde campionatului nostru cel de toate zilele meciuri de valoarea celui disputat duminica seara in Ghencea! In general, jocurile din prima noastra divizie sint de nivelul unui "U" Cluj - Dinamo, sau apar salvate de unele goluri de kinograma. In derbiul Steaua - Rapid insa, poate cu exceptia primului si ultimului sfert de ora, s-a alergat in draci tot timpul, mingea pendulind spectaculos de la o poarta la cealalta. S-a jucat, intr-adevar, pe contre, si daca la pauza scorul a fost 0-0, vina o poarta doar cei din linia intii, Pancu, Tirtau si, mai ales, rasfatatul Denis Serban, acesta fiind la un pas de a-si imbolnavi suporterii din tribune. Pina la urma insa campionul ratarilor a fost tot maestrul Denis, care in repriza a doua, la 2-1, a reusit o "chifla" cum nici la meciurile interscolare nu poti vedea. Imediat dupa pauza, doua goluri aproape imposibile au adus garnitura giulesteana in stare de prederaiere: mai intii, Catalin Munteanu (min. 46) si apoi Laurentiu Rosu (min. 52) au scris 2-0 pe tabela de marcaj, scor la care Rapidul s-a blocat la semnal. In min. 59, un alt gol ciudat, semnat de o alta speranta, Lucian Marinescu, angreneaza biela-manivela locomotivei lui Mircea Lucescu, pentru ca, antrenamentele din sala de biliard sa-si spuna cuvintul, in min. 67, cind "More Tirtau", pe post de manda, sa certifice o egalare la care el, saracu', n-avea nici o vina, maestrul bilelor fiind fundasul Nanu. La 2-2, paradoxal, Rapidul trage la triaj, chiar daca eliminarea nevinovata a lui Baciu (de fapt, Matei cumulase doua cartonase galbene) ar fi putut sa se constituie intr-un regulator de turatie. Credem ca stingerea supraponderalului Danut Lupu (creier si inima la Rapid, pina atunci) si-a spus cuvintul