Radu COSASU In toata harmalaia aceea teribila de revolutionari - de-ti vine sa adaugi imediat: "teribila, monser", intr-o asemenea lumina descindeau cu totii din "Boborul", din "21 februarie", din "nu uita ca-s ploesteanca" sau "am dat si noi niste martiri!" - in spectacolul acela intru totul enorm, ca n-am alt adjectiv nici daca ma tai, soro sau nene, in toata noaptea aceea furtunoasa, cind si "la Tuca" si "la Mafalda" nu aveai loc sa-ti tragi sufletul, darmite un glonte in cap, de disperare, in fata evidentei cu care, la noi, istoria, da' cine alta?, trece orice revolutie din strada, la palat si de acolo, obligatoriu, lege organica, la ICRAL, in tangajul acela dintre emotiunea simtirii si convulsiunea expresiei in care nu numai ca nimeni nu murea sub ridicol, dar ridicolul insusi avea puterea sa se ridice, deodata, sublim, la adevar, acel adevar spus pe sleau de cel care se proclama erou national: "Sa va fie clar ca fara noi n-ar exista Tele7abc, ProTV si nu ne-am gasi aici!", ceea ce era la fel de exact ca "Adevar si poezie" la Goethe, la fel de patetic ca la Wajda "Cenusa si diamant", eu, unul, am fost fericit ca nu l-am gasit printre aceia pe singurul meu concetatean in care imi place sa vad Romania revolutionara de la '89 - cu aceea de la '48 lucrurile si bibliografia fiind clare, iar cu mine si cu cei din jurul meu, nu mai putin: "pe 22", dupa doua ore, intre 14 si 16 pentru intelectuali (intre 2 si 4 pentru militieni), traite pe bulevard, intre Romana, Lemnea si Piata Victoriei, scandind cu alte mii de involuntari agenti ai KGB, CIA, Mossadului si poate ai Hamasului: "Ole, ole, Ceausescu nu mai e!", ne-am dus urgent la casele noastre fiindca dintr-o masina blindata, gata-gata sa ne zdrobeasca, ni s-a strigat: "Fugiti, vin 2000 de teroristi de la Sibiu!" El nu. In nici un caz - el nu. El era atunci la Jilava; isi lasase familia, nevasta, copilul acasa, a