Poetul Iancu Lefter si-a presimtit moartea. Accidentul s-a intimplat in centrul orasului Vaslui, pe o trecere de pietoni din fata Casei Cartii, masina care l-a ucis fiind pilotata de un ofiter de politie ce lucra in serviciul Circulatie. De la disparitia sa au trecut sapte ani. Ion Iancu Lefter privea moartea cu revolta. Intr-un sfirsit de toamna care avea sa fie ultima din viata sa, l-am intrebat ce parere are despre moarte. Ne aflam la mai putin de 50 de metri de locul in care, peste doar doua-trei luni, avea sa moara. Scrisnind din dinti, parca presimtind ceva, mi-a spus cu obida: "Moartea este cea mai umilitoare, cea mai jignitoare stare prin care trebuie sa trecem. Este jignitoare pentru ca nu ne mai putem apara, este o sentinta la care nu mai avem drept de recurs!". Ramine de neinteles pentru noi, oamenii obisnuiti, cum isi "vad" marile spirite propria moarte si precizia cu care si-o descriu in ultimile versuri scrise. Cazurile lui Labis si Nichita Stanescu sint celebre. S-a inscris pe aceasta lista si Ion Iancu Lefter, cel mai reprezentativ poet al Vasluiului din ultimii ani. Ieri, 13 octombrie, la Biblioteca Judeteana "Nicolae Milescu Spataru", a avut loc lansarea oficiala a volumului de versuri "Apoteoza lacrimei" a lui Ion Iancu Lefter, intiia carte editata dupa moartea poetului, urmind ca lansarea "de suflet" sa aiba loc in satul binecuvintat care i-a dat viata, Gura-Albesti. Dupa cele cinci volume de versuri aparute in timpul vietii, aceasta este prima carte editata dupa moartea sa. Ea inregimenteaza doar o parte din adevarata sa opera, poemele sale de iubire atingind sublimul. De fapt, cea mai buna prezentare a acestei carti este chiar "Nota biografica" din preambulul volumului, semnata de Elvira Lefter, sotia poetului, Balaia atit de invocata in versurile sale: "Presimtindu-si sfirsitul si-a descris moartea intocmai in citeva poezii: