E nevoie de o zgiltiiala. Asadar, campania de calificare a fotbalistilor romani la "Coupe du Monde" s-a incheiat. Sampania curge girla-ciorogirla, la Dublin a fost mare banchet mare, cu federali, cu politicieni, cu chelnerite irlandeze proaspat inregimentate in caruta lui Vadim cel verde, cu tot tacimul de rigoare. E drept, a lipsit de la paranghelie buna noastra TVR, dar baietii de acolo au treburi mult mai importante, cum ar fi masina de tras suturi dorsale a lui Ionel cu ciubotele. Deci, Romania a obtinut 29 de puncte din 30 posibile si numai nesimtitul ala de Cascarino s-a opus marii performante de a se fi realizat recordul absolut in grupa cu extraordinarele teamuri din Irlanda, fosta Macedonie, Lituania, Islanda si Prinzipat von Liechtenstein. Se fac pariuri pe bani grei: vor ajunge tricolorii in finala, sau vor da cu dreptu-n stingu' si se vor multumi cu o biata medalie de bronz? Se uita doar un lucru de nimic, dar foarte greu in economia unei performante: o mare echipa are nevoie de socuri. Din acest punct de vedere, nu ne-ar fi stricat ca irlandezii sa ne traga o muma de bataie zdravana, ca sa stim exact unde stam. Ia sa spunem noi, de-un paregzamplu, ca Gica Popescu, simbolul performantei din ultimul deceniu si ex-grande de Catalunya, e pe punct de matrasire de la Galatasaray si sa vezi valuri de pasta indignata ejectata din pixurile laudatorilor de profesie... Dar, poate ca mai este timp de un soc, pentru ca aceasta echipa, intr-adevar exceptionala, sa fie in nerv si vina la C.M. din Franta. Numai ca de unde socuri ca, daca ramine dom' ghinarari la cirma, vom juca mai mult ca sigur o partida cu Moldova si una cu Letonia, pe care o sa le fluieram pe melodia "M-a facut muica oltean". Apoi, daca va fi asa, teme-m-as sa nu vina socul chiar in Franta si nu chiar intr-un meci cu vreo echipa de blazon. Ne amintim ca, tot in Franta, dar in 1938, o echipa tot atit