Pentru cinci zile, Bucurestiul a fost gazda celei de-a 43-a Adunari a Atlanticului de Nord. Este pentru prima data cind o asemenea reuniune are loc intr-o tara care nu este membra NATO. Cu greu am putea intui care au fost adevaratele motive ce au determinat alegerea facuta. Motivatia oficiala vorbeste despre o recompensa facuta noua, romanilor, pentru eforturile noastre in instaurarea democratiei. S-ar putea ca motivele reale sa fie altele. Am inclina sa credem ca, date fiind costurile acestei reuniuni (circa 3 milioane de dolari), optiunea distinsilor oaspeti a fost determinata de conditiile de exceptie oferite. Daca ar fi numai sa citam propozitia pe care a rostit-o, ieri, secretarul general al acestei institutii, Javier Solana, potrivit careia, echipa dumnealui "s-a simtit bine aici, la Budapesta", este clar cit de mult s-au gindit ei sa ofere o recompensa Romaniei pentru neadmiterea in NATO. De altfel, responsabili ai acestei institutii s-au intrecut in afirmatii care mai de care mai incurajatoare, dar fara continut si fara angajare. Toti, in frunte cu Javier Solana, nu au facut altceva decit sa repete teoria "usilor deschise" si a "initiativelor puternice". Cu toate acestea, Solana a facut si o declaratie mai de bun simt, in care a aratat ca nu sintem pregatiti financiar pentru a face fata costurilor imense de aderare la NATO. Nimic din ce s-a spus nu a fost o noutate. Aceleasi lucruri au fost spuse la summit-ul de la Madrid, din luna iulie a acestui an, cind zarurile au fost aruncate. Decizia celor 16 sefi de state membre NATO nu va putea fi schimbata, nici cu o suta de astfel de sedinte in care se intilnesc administratorii unei institutii, care nu au drept de decizie si care trebuie trasi de mineca pentru a li se atrage atentia ca se afla in Romania si nu in Ungaria. Probabil ca politicienii nostri stiu acest lucru. Cu toate acestea, ei arunca milioane de dola